Conferințele Dacica - 11/2023

Dr. habil. Aurel Rustoiu

Cugir-Cetate. Recuperarea unei cetăți dacice uitate de timp

21/03/2023

Dr. habil. Aurel RUSTOIU

Dr. habil. Aurel RUSTOIU este cercetător și conducător de doctorate la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca. Domeniile sale de interes sunt istoria și arheologia epocii târzii a fierului și a perioadei romane timpurii în bazinul carpatic și nordul Balcanilor (tehnologii metalurgice antice și produse manufacturate; interacțiunile dintre lumea mediteraneană și Europa temperată; societatea epocii fierului; mobilitatea umană și identitățile comunitare și sociale în epoca fierului etc.). A publicat peste 20 de cărți referitoare la arheologia și istoria epocii fierului, a colaborat la enciclopedii și sinteze europene și a publicat peste 200 de studii și articole de specialitate. Printre publicațiile de referință se numără: Metalurgia bronzului la daci (sec. II î.Chr. – sec. I d.Chr.). Tehnici, ateliere şi produse de bronz; Fibulele din Dacia preromană (sec. II î.e.n. – I e.n.); Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia preromană; Archaeological explorations of magic and witchcraft in Iron Age Transylvania ș.a.

Cugir-Cetate. Recuperarea unei cetăți dacice uitate de timp

Cetatea dacică de la Cugir a constituit mereu un simbol al orașului. Augustin Berian, un cugirean de la începutul veacului al XX-lea, observa în vremea sa că ”dacă voim să înfiripăm un scurt istoric din trecutul Cugirului, singurul document care ne-a rămas din vechime…este….colina aproape conică, situată în sud-vestul comunei,…..colină care se cheamă și astăzi Cetatea”. Au trecut apoi decenii întregi până când o echipă de arheologi condusă de I. H. Crișan (de la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj), însoțit de F. Medeleț (Muzeul Banatului dinTimișoara) și I. Andrițoiu (Muzeul Județean Deva), a inițiat săpături în cetatea Cugirului. Ele au început în 1977 și au continuat an de an până în 1991. Apoi, timp de încă 45 de ani, rezultatele cercetărilor au rămas în cea mai mare parte inedite, iar autorii săpăturilor au trecut, rând pe rând, în neființă. Astfel, cetatea dacică de la Cugir a fost uitată din nou de timp și de oameni. Tocmai de aceea, primul pas în recuperarea informațiilor istorice referitoare la cetatea Cugirului trebuia făcut prin publicarea documentelor de arhivă: jurnale de săpături, fotografii și desene ale secțiunilor și suprafețelor practicate timp de 15 campanii. Ele sunt cuprinse într-un volum apărut recent în colaborare cu tinerii mei colaboratori Adrian Căsălean și Andrei Georgescu.

Prezentarea pe care o propunem are scopul de a readuce în atenția publicului, cercetători sau pasionați de arheologia și istoria dacilor, principalele concluzii ale cercetărilor desfășurate la Cugir în anii 70 și 80. De asemenea, dorim să fixăm cu mai mare precizie locul cetății de la Cugir în ”topografia” simbolică a Regatului dac. Așa cum aflăm de la istoricul roman Florus, ”dacii trăiau aninați de munți…” Cetatea dacică de la Cugir a reprezentat timp de două secole și jumătate un astfel de habitat.