Descoperirea ruinelor de la Grădiștea de Munte de către autorități la începutul sec. al XIX-lea a determinat două lungi campanii de săpături conduse de fiscul austriac, urmate, la câteva decenii, de mai multe vizite la cetate din partea unor pasionați de antichități. Până la sfârșitul secolului s-a strâns o documentație destul de bogată, care surprinde, în frânturi, imaginea Sarmizegetusei Regia în secolul al XIX-lea. Cei dintâi care au avut privilegiul să vadă cetatea după aproape 2000 de ani, năpădită de pădure, dar conservându-și enigmele sub covorul vegetal, au lăsat în scrierile lor informații și descrieri ale acelui stadiu de conservare. Scrierile lor au fost valorificate foarte puțin sau deloc (rapoartele austriece au rămas nevalorificate până azi, în ciuda faptului că au fost publicate acum câteva decenii în revista clujeană Acta Musei Napocensis). O sinteză pe acest subiect a fost elaborată în anul 1921, cu multe lacune și erori și într-o perioadă în care situl era foarte puțin cunoscut și cercetat. Prin urmare, o reluare a acestui subiect era mai mult decât necesară.
Proiectul de față își propune să valorifice toate informațiile disponibile din sec. al XIX-lea despre ruinele de la Grădiștea Muncelului (azi Grădiștea de Munte). Importanța demersului nu este doar una istoriografică, ci rezidă mai ales în faptul că în aceste documente e consemnat un stadiu de conservare superior celui de astăzi și chiar monumente astăzi dispărute sau necunoscute arheologilor. Prin urmare, o reconstituire a imaginii Sarmizegetusei Regia în sec. al XIX-lea se anunță una plină de surprize și cu contribuții importante pentru cunoașterea și înțelegerea complexului de la Grădiștea de Munte.