Centrul de Studii al Fundației Dacica

Fortificațiile care au suferit transformări, la temperaturi ridicate, sub acțiunea focului, sunt o prezență constantă în peisajul cercetării arheologice din România. Aceste transformări , mai mult sau mai puțin intense, sunt cunoscute într-o largă varietate, din epoca bronzului și până în perioada medievală, fiind cel mai adesea explicate cu ajutorul ipotezei distrugerii intenționate provocate de actori inamici comunităților care au edificat respectivele fortificații. Cu toate acestea, nu sunt puține cazurile în care transformările structurale vizibile cu ochiul liber, dar  și a celor intime, puse în evidență prin determinări și analize fizico-chimice, au fost atât de intense și/sau la o scară atât de mare încât au ridicat evidente semne de întrebare referitoare la paradigma interpretativă mai sus enunțată. Este oare posibilă atingerea și menținerea de temperaturi foarte mari doar prin incendierea suprastructurii din lemn? Aceste temperaturi au depășit, de la caz la caz, pragul transformărilor magnetice (peste 650⁰C) sau chiar nivelul termic specific unor metamorfoze profunde, așa cum sunt sinterizarea, calcinarea sau chiar vitrificarea compoziției valurilor cercetate (în jur de și peste 1100⁰C). Este acceptabilă și suficientă ipoteza incendierii tactice a fortificațiilor, în timpul asediilor, pentru a explica o anvergură ciclopică a efectelor, așa cum au fost ele observate, pentru a da doar două exemple din epoci și condiții diferite, la marile cetăți de pământ de la sfârșitul epocii bronzului din Banat sau cele cunoscute în sectorul sudic al graniței imperiale romane în Dacia (Limes Transalutanus)?

Întrebările de mai sus, și multe altele, au fost deja formulate de către unii dintre arheologii români, dar ecoul general nu a fost suficient pentru a consolida o direcție de cercetare distinctă în favoarea problemelor aflate în discuție. De fapt, fortificațiile de acest tip descoperite pe teritoriul României, denumite adeseori (restrictiv) cu miez ars sau cu miez vitrificat, fac parte dintr-un ansamblu mult mai larg. Manifestările din această categorie, denumite, în general, vitrified forts sau vitrified walls în literatura engleză ori schlackenwall in literatura germană, sunt întâlnite în numeroase situri, răspândite pe întregul continent, din epoca bronzului, epoca fierului, epocă romană și din perioada feudală.

Scopul întrunirii este acela de a stabili un cadru de prezentare și dezbatere prin care specialiști interesați sau arheologi care au participat nemijlocit la cercetări în situri arheologice fortificate să aducă la un loc idei, informații și studii de caz și să formuleze ipoteze de interpretare referitoare la utilizarea focului în structuri fortificate din România. Un domeniu de discuție important va fi reprezentat de efectele fizico-chimice observate, asociate transformărilor structurale ce au loc la temperaturi înalte. În strânsă legătură cu acest domeniu va fi analizată necesitatea și posibilitățile practice de completare a cercetărilor arheologice tradiționale prin noi cercetări interdisciplinare (investigații geofizice, geo-arheologice, determinări și analize de laborator etc.). Vor mai fi discutate și analizate, cu acest prilej,  o serie de aranjamente practice care să fundamenteze viitoare activități de arheologie experimentală. Nu în ultimul rând, vor

fi aduse în discuție, în cadrul unei scurte mese rotunde,  necesitatea și oportunitățile de construire a unui cadru comun de lucru prin intermediul unor viitoare proiecte de cercetare.

Fiind vorba despre un simpozion național, dorim ca studiile de caz prezentate să reprezinte, în primul rând, cercetările, mai vechi și mai noi, din România. Aceste studii de caz nu vor fi limitate doar la fortificațiile cu miez ars, organizatorii fiind interesați într-o dezbatere mai largă referitoare la acțiunea și efectele focului asupra fortificațiilor.  Totodată, propunem participanților o scurtă serie de prezentări asupra cercetărilor și a principalelor concluzii referitoare la acțiunea focului asupra fortificațiilor din Europa de Vest, Europa Centrală, dar și din țările din spațiul ex-sovietic. Va fi posibilă, în acest fel, observarea comparativă a metodologiei de cercetare și a principalelor rezultate și interpretări din arheologia din România și din Europa.

Organizatorii și-au propus realizarea unui experiment arheologic, chiar în timpul desfășurării lucrărilor simpozionului.